Să te scoli înaintea perilor albi şi să cinsteşti pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul. – Leviticul 19:32
Un bărbat în vârstă de 80 de ani stătea la fereastră, uitându-se afară împreună cu fiul său, de 45 de ani, care devenise bogat şi foarte instruit academic. O cioară s-a aşezat pe o creangă din faţa geamului şi bătrânul a întrebat:
— Ce e asta?
— O cioară, i-a răspuns fiul.
După câteva momente, o altă pasăre s-a aşezat în copac şi bătrânul a întrebat din nou:
— Ce e asta?
— O cioară, i-a răspuns din nou fiul.
Scena s-a repetat de vreo patru ori, până când fiul şi-a pierdut răbdarea exclamând:
— De ce tot îmi pui aceeaşi întrebare iar şi iar? Ţi-am tot spus că este o cioară. Toate aceste păsări sunt ciori. Nu înţelegi?
Bătrânul s-a îndreptat în tăcere spre dormitor şi a scos de undeva un jurnal ros de vreme, pe care îl ţinuse de pe timpul când fiul lui era copil mic. L-a deschis şi i-a arătat fiului său un paragraf pe care să îl citească:
„Astăzi, băiatul meu a împlinit trei ani. Stăteam amândoi pe canapea şi o cioară s-a aşezat pe o creangă aproape de fereastră. El m-a întrebat: «Tăticule, ce e asta?» Şi eu i-am răspuns: «O cioară». Mi-a pus aceeaşi întrebare de 23 de ori, iar eu i-am răspuns la fel de 23 de ori. Nu mi-am putut reţine zâmbetul şi l-am îmbrăţişat pe micuţ, simţind o afecţiune adâncă faţă de fiul meu cel mic.”
Potrivit Bibliei, „la bătrâni se găseşte înţelepciunea şi într-o viaţă lungă este priceperea” (Iov 12:12). Vom avea întotdeauna o generaţie de bărbaţi şi femei în vârstă şi înţelepţi care au destulă experienţă pentru a aprecia lucrurile dintr-o perspectivă unică. De aceea, textul de astăzi ne cere să ne ridicăm în picioare în faţa celor în vârstă, dându-le cinstea cuvenită şi arătându-le afecţiune şi respect. Până la urmă, ei sunt cei care ne-au ajutat să creştem şi au muncit pentru a lăsa o lume mai bună generaţiei următoare.
Psalmul 71 este numit „psalmul bătrânilor”, fiind o cerere adresată lui Dumnezeu de a-i ocroti pe cei care înaintează în vârstă. „Nu mă lepăda la vremea bătrâneţii; când mi se duc puterile, nu mă părăsi” (v. 9). Tu poţi deveni un mijloc prin care această cerere să primească răspuns. E posibil ca Dumnezeu să te cheme să uşurezi poverile unui vârstnic care este sau nu un membru al familiei tale.
