Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. – 1 Petru 2:9
Şi în cele mai vechi consemnări istorice ale omenirii găsim dovezi despre segregarea socială pe clase. Fără excepţie, unii ajung în poziţii privilegiate, în timp ce alţii, dimpotrivă, rămân săraci şi oprimaţi. Cei privilegiaţi, pe lângă bogăţie şi avantaje, primesc şi titluri nobiliare.
Un exemplu al acestei practici vine din vremea Europei feudale (secolele al IX-lea – al XV-lea), când regii le acordau titluri nobiliare celor care câştigau lupte în războaie sau aveau realizări intelectuale sau sociale. Unele titluri aveau valoare permanentă şi erau transferate urmaşilor celor care le purtau. Unele ţări au păstrat până astăzi acest sistem şi continuă să aibă duci, arhiduci, marchize şi marchizi, conţi, viconţi, baroni, sir şi lady, care au documente oficiale prin care îşi legitimează titlurile nobiliare. Astfel, deţinătorii acestor titluri au acces la evenimentele private dedicate oamenilor de rangul lor, se bucură de onoruri şi chiar de venituri asociate acestor titluri.
Acest sistem nu se potriveşte sub nicio formă cu mesajul creştin, care ne aduce aminte că suntem cu toţii copii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos (Galateni 3:26), că Dumnezeu nu face favoritisme între oameni (Romani 2:11) şi că primul trebuie să fie ultimul şi ultimul trebuie să fie primul (Matei 20:16). Totuşi – probabil pentru a le inspira curaj creştinilor dispreţuiţi din vremea sa -, apostolul Petru foloseşte câteva titluri de onoare care confirmă statutul de „popor ales, preoţie împărătească, popor sfânt şi oameni aleşi ai Săi [ai lui Dumnezeu]” pentru toţi cei care se hotărăsc să proclame binecuvântările şi virtuţile Tatălui nostru ceresc.
În trecut erau anumite programe de televiziune numite „Regină pentru o zi” sau alte formulări similare. Timp de o zi, persoana aleasă, de obicei o mamă sau o femeie casnică, primea tratamente cosmetice, haine deosebite şi multe ocazii de distracţie, cu petreceri şi cuvinte de laudă. În cursul acestei zile, femeii norocoase îi era interzis să lucreze, în timp ce alţii trebuiau să-i facă munca.
Sigur că numai unele femei s-au bucurat de onoarea de a fi „regine” pentru o zi. Textul de astăzi ne garantează apartenenţa şi demnitatea nu unei puteri nobiliare, ci a împăratului universului însuşi, şi nu numai pentru o zi, ci pentru întreaga veşnicie. Gândeşte-te la binecuvântata descendenţă de a fi copil al lui Dumnezeu şi la privilegiul de a-I sluji.
