Ce frumoasă eşti, iubito, ce frumoasă eşti! – Cântarea cântărilor 4:1
Una dintre principalele surse ale stimei de sine feminine reprezintă cuvintele de apreciere ale bărbatului iubit. Acesta este motivul pentru care stima de sine a victimelor violenţei domestice (inclusiv ale abuzului verbal) este aşa de scăzută. Tratamentul înjositor îi determină pe oameni să se simtă umiliţi, inferiori şi lipsiţi de încrederea în propriul potenţial. În relaţiile de cuplu, în mâinile bărbatului stă puterea de a-şi promova şi edifica soţia sau de a o cufunda în nefericire prin cuvinte care rănesc.
Nu este surprinzător faptul că psihoterapeuţii care lucrează cu familii cu probleme de relaţie includ adesea în program tehnici de comunicare interpersonal. Cea mai însemnată parte a succesului sau eşecului în relaţii depinde de mesajele reciproce pe care şi le transmit cei doi. Este trist faptul că o mulţime de bărbaţi au tendinţa să uite cuvintele de apreciere sinceră pentru soţiile lor. În 1869, pe când drepturile femeii erau abia recunoscute, Ellen White îl sfătuia pe un bărbat care avea această nevoie: „Tu o poţi ajuta şi îndruma. Nu o critica niciodată. Nu-i reproşa atunci când eforturile ei nu se ridică la înălţimea aşteptărilor tale. Mai degrabă încurajeaz-o prin cuvinte pline de tandreţe şi dragoste. Îţi poţi ajuta soţia să-şi păstreze demnitatea personală şi respectul de sine. Nu mai lăuda niciodată faptele altora în faţa ei pentru a o face să-şi simtă lipsurile. Ai fost aspru şi lipsit de sensibilitate în această privinţă. Ai purtat mai multe discuţii cu angajaţii tăi decât cu ea şi i-ai plasat pe un loc superior ei în casă” (Mărturii pentru biserică, voi. 2, p. 273).
Textul biblic de astăzi are în centru frumuseţea. Frumuseţea fizică este de o mare valoare şi constituie o parte a creaţiei lui Dumnezeu. Totuşi există alte calităţi şi mai valoroase. De aceea, cartea Proverbelor ne spune: „Dezmierdările sunt înşelătoare şi frumuseţea este deşartă, dar femeia care se teme de Domnul va fi lăudată” (Proverbele 31:30).
Fie ca textul de astăzi să ne fie tuturor un semn de aducere-aminte – bărbaţi şi femei, căsătoriţi sau nu – că trebuie să folosim cuvinte de apreciere şi încurajare a altora la momentele cuvenite. Cântarea cântărilor are în vedere în primul rând relaţia de cuplu, dar mesajul acestei cărţi, general vorbind, se poate dovedi util oricărei relaţii interpersonale. Din moment ce avem tendinţa de a uita aceste lucruri în relaţiile cu cei dragi, ar trebui să rostim în mod intenţionat mesaje de încurajare a familiei noastre şi a celor pe care îi iubim.
