Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase. Proverbele 16:24
Când copiii noştri erau mici, nu pot spune că m-am gândit prea mult la felul în care comportamentul meu îl reflecta pe acela al lui Dumnezeu. Totuşi, privind înapoi, observ că uneori exact asta am făcut: au fost situaţii când am reflectat modul în care Dumnezeu ar fi gestionat o situaţie, iar alteori nu am procedat ca Dumnezeu. Într-o zi friguroasă de iarnă cu multă zăpadă, eram morocănoasă, deprimată şi pur şi simplu voiam să fug de toate lucrurile. „Haideţi să mergem afară”, le-am spus copiilor, „şi să construim un om de zăpadă.” Le plăcea tare mult când mă jucam cu ei. Împreună am construit un „domn” şi o „doamnă” de zăpadă, iar atunci când am ajuns intr-un final în casă, toţi eram fericiţi.
Când eram mică, bunica din partea mamei locuia cu noi, iar cum mama lucra departe de casă, ne petreceam o mare parte din timp cu Buna. Ea era o persoană strictă şi nu tolera prostelile, dar ne-am înţeles foarte bine cu ea. Buna era o bucătăreasă extrem de pricepută şi făcea o ciorbă de legume excelentă. Şi eu o fac după aceeaşi reţetă şi, între noi fie vorba, cred că este la fel de bună ca a bunicii. Dar nu mi-a ieşit dintotdeauna aşa…
Eram adolescentă când bunica s-a îmbolnăvit şi a fost nevoită să stea la pat câteva zile. Când ea a început să se simtă mai bine, mătuşa mea, Leona, s-a gândit că o ciorbă de legume îi va face bine, aşa că a adus ingredientele şi m-a rugat pe mine să o fac. Am fost încântată şi, bănuiesc, puţin mândră că mi-au încredinţat mie această sarcină. Bunica şi mătuşa mi-au dat nişte indicaţii explicite, pe care le-am urmat cu atenţie. Apoi am lăsat ciorba să fiarbă pe aragaz şi am luat o carte să citesc. Bineînţeles, fiind o adolescentă cu capul în nori, am uitat cu totul de ciorbă. La un moment dat am alergat în bucătărie, dar mi-am găsit ciorba transformată într-o mâzgă neagră de doi centimetri pe fundul oalei. Am fost distrusă. Cu lacrimi în ochi, am mărturisit ce se întâmplase. Bunica a zis că nu-i nimic.
– Dar ce-o să-i spui mătuşii Leona când o să te-ntrebe cum a fost la gust?
– A, îi spun că n-a fost la fel de bună ca a ei.
Iertarea! Iată ce înseamnă Dumnezeu.
Doamne, Îţi mulţumesc pentru frânturile de har care ne ating viaţa cu dragostea Ta: cuvintele blânde care ne înseninează ziua şi ne aduc mai aproape de Tine!
Penny Estes Wheeler
