Ciorbă ca la Buna

Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere: dulci pentru suflet şi sănătoase pentru oase. Proverbele 16:24

Când copiii noştri erau mici, nu pot spune că m-am gândit prea mult la felul în care comportamentul meu îl reflecta pe acela al lui Dumnezeu. Totuşi, privind înapoi, observ că uneori exact asta am făcut: au fost situaţii când am reflectat modul în care Dumnezeu ar fi gestionat o situaţie, iar alteori nu am procedat ca Dumnezeu. Într-o zi friguroasă de iarnă cu multă zăpadă, eram morocănoasă, deprimată şi pur şi simplu voiam să fug de toate lucrurile. „Haideţi să mergem afară”, le-am spus copiilor, „şi să construim un om de zăpadă.” Le plăcea tare mult când mă jucam cu ei. Împreună am construit un „domn” şi o „doamnă” de zăpadă, iar atunci când am ajuns intr-un final în casă, toţi eram fericiţi.

Când eram mică, bunica din partea mamei locuia cu noi, iar cum mama lucra departe de casă, ne petreceam o mare parte din timp cu Buna. Ea era o persoană strictă şi nu tolera prostelile, dar ne-am înţeles foarte bine cu ea. Buna era o bucătăreasă extrem de pricepută şi făcea o ciorbă de legume excelentă. Şi eu o fac după aceeaşi reţetă şi, între noi fie vorba, cred că este la fel de bună ca a bunicii. Dar nu mi-a ieşit dintotdeauna aşa…

Eram adolescentă când bunica s-a îmbolnăvit şi a fost nevoită să stea la pat câteva zile. Când ea a început să se simtă mai bine, mătuşa mea, Leona, s-a gândit că o ciorbă de legume îi va face bine, aşa că a adus ingredientele şi m-a rugat pe mine să o fac. Am fost încântată şi, bănuiesc, puţin mândră că mi-au încredinţat mie această sarcină. Bunica şi mătuşa mi-au dat nişte indicaţii explicite, pe care le-am urmat cu atenţie. Apoi am lăsat ciorba să fiarbă pe aragaz şi am luat o carte să citesc. Bineînţeles, fiind o adolescentă cu capul în nori, am uitat cu totul de ciorbă. La un moment dat am alergat în bucătărie, dar mi-am găsit ciorba transformată într-o mâzgă neagră de doi centimetri pe fundul oalei. Am fost distrusă. Cu lacrimi în ochi, am mărturisit ce se întâmplase. Bunica a zis că nu-i nimic.

– Dar ce-o să-i spui mătuşii Leona când o să te-ntrebe cum a fost la gust?

– A, îi spun că n-a fost la fel de bună ca a ei.

Iertarea! Iată ce înseamnă Dumnezeu.

Doamne, Îţi mulţumesc pentru frânturile de har care ne ating viaţa cu dragostea Ta: cuvintele blânde care ne înseninează ziua şi ne aduc mai aproape de Tine!

Penny Estes Wheeler

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video

Articolul precedentTestvérek közti viselkedés
Articolul următorTotul