La răutate, fiţi prunci. 1 Corinteni 14:20
Nu poţi privi copiii cum se distrează fără să zâmbeşti sau chiar să râzi. Fericirea lor este contagioasă; vine dinăuntru. O singură problemă, atunci când apare, le risipeşte cu totul bucuria, însă doar pentru scurt timp. După puţină vreme se întorc la bucurie.
Copiii mici nu ţin supărare în mod natural. Ei nu nutresc resentimente. Sunt foarte iertători. Chiar şi atunci când nu li s-a făcut pe plac sau când au fost disciplinaţi, ei ajung rapid să ierte şi să iubească.
Poate că acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne transmite prin apostolul Pavel: „La răutate, fiţi prunci.” Răutatea nu este un lucru firesc pentru copii.
Răutatea se învaţă de la ceilalţi. Este vorba de meschinăria, ticăloşia, cruzimea sau ura de care copiii ori au parte, ori sunt expuşi la ea, după care o întorc, manifestând-o în dreptul altora. Nu, răutatea nu este firească la copiii mici; aceia care sunt mai mari şi care ar trebui să fie mai înţelepţi îi deprind cu ea.
Apostolul Pavel ne instruieşte să nu ne întărâtăm copiii la mânie (Efeseni 6:4), ca nu cumva să îi descurajăm. În schimb, trebuie să îi creştem după principiile de educaţie şi mustrare ale Domnului. Noi trebuie să înaintăm încet, atât cât pot suporta copiii, pas cu pas (Geneza 33:14).
Imaginează-ţi o casă plină de râsete copilăreşti şi de părinţi care merg în ritmul celor mici. Ce casă voioasă ar putea fi! Ce martor extraordinar pentru împărăţia lui Hristos! „Dovada supremă a puterii creştinismului ce poate fi prezentată lumii este o familie bine organizată şi disciplinată” (Ellen G. White, Căminul adventist, p. 32). „Casa va deveni mai apoi un Eden de fericire; familia, un frumos simbol al familiei din cer” (Ibidem, p. 28).
Tată, ajută-mă să înaintez încet, cât pot suporta copiii, să nu-i provoc la mânie şi să distrug orice urmă de rău din propriul comportament! Ajută-ne ca ziua de azi să fie o mostră din bucuria cerului!
Christine Gillan Byrne
