Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. 2 Corinteni 3:18
Împreună cu copilul meu mijlociu, stăteam pe pătură cu capetele lipite, bucurându-ne de timpul unic şi netulburat de nimic. Inimile ne erau conectate în timp ce vorbeam cu Dumnezeu. Calea Lactee strălucea deasupra noastră, Carul Mare încerca să prindă soarele, care dispăruse dincolo de munte, iar o stea căzătoare şi-a făcut apariţia deasupra capetelor noastre.
Această fetiţă creativă a mea punea întrebare după întrebare despre Domnul şi viaţa noastră. De multe ori a trebuit să spun: „Nu ştiu; va trebui să întrebăm când vom fi în cer.” După o altă rafală de întrebări la care nu aveam răspunsul, a început să privească tăcută cerul de deasupra, apoi, în timp ce se ghemuia mai aproape, a zis: „O, nu mai contează; o să-L întreb pe Dumnezeu când o să ajung acolo.” M-am simţit recunoscătoare că mica mea luptătoare de şapte ani era convinsă de destinaţia ei cerească.
„Da fapt”, îmi întrerupse ea gândurile, „uneori mă gândesc că nu va trebui să-L întreb pe Dumnezeu nimic…”, iar după o altă pauză înstelată continuă: „Uneori mă gândesc că doar o să-I văd faţa şi o să înţeleg deja mai multe. Mă gândesc că, atunci când o să mă uit la El, o să pot vedea atâtea lucruri, încât o să găsesc singură răspunsurile.”
Mintea mea uimită a apreciat minunăţia acelei declaraţii. Cine, în această lume mare, ar putea să se gândească la aşa ceva? Cum s-a gândit ea că faţa lui Dumnezeu este aşa de plină de informaţie?
Micuţa ei predică de sub lumina stelelor continuă: „Adică, da, mami, îţi aminteşti de acea femeie care era foarte bolnavă şi n-a trebuit să facă altceva decât să se atingă de haina Lui? Adică, dacă doar haina Lui a putut face atât de multe, îţi poţi imagina ce se poate întâmpla atunci când ne vom uita la faţa Lui?”
Liniştea s-a aşternut din nou. Pentru ea, liniştea era pentru privitul la stele şi cuibărit lângă mine. Pentru mine, era pentru minunare, iubire şi cunoaşterea adevărului absolut, acela că trebuie să devenim ca nişte copilaşi pentru a înţelege splendoarea lui Dumnezeu.
Dumnezeule Tată, ajută-ne să îţi căutăm faţa şi să avem încredere în Tine pentru răspunsurile noastre!
Carol Bovee
