Să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit. Isaia 61:3
Există clipe în viaţa oricărui părinte când lucrurile nu sunt deloc lapte şi miere. Uneori treci printr-o zonă plină de piuneze.
La un moment dat, eu şi băieţii ne aflam de săptămâni întregi într-o zonă cu piuneze şi începea să ne epuizeze pe toţi. Băiatul cel mare se pregătea pentru testările naţionale şi mergea la meditaţii în fiecare zi după şcoală. În plus, trecea printr-un puseu de creştere şi îşi petrecea timpul liber descărcându-şi nervii pe fratele lui. Nimic din ce spuneam sau făceam nu părea să ajute şi eram, la propriu, pe cale să fug de acasă ţipând.
La mijlocul celei de-a doua săptămâni, am parcat maşina şi am încercat să-mi conving copilul de şapte ani că trebuia să meargă la meditaţii. În locul protestelor furioase obişnuite, a izbucnit în lacrimi.
– Am nevoie doar de o zi liberă, a spus. Doar o zi. Atâta cer.
Mi-a frânt inima când mi-am dat seama cât era de extenuat. Pornind motorul, am luat-o în direcţia opusă locului de meditaţii, pentru că uneori ai nevoie să încâlci regulile. Uneori copiii au nevoie de o pauză. Iar alteori şi părinţii.
După meditaţiile de a doua zi, am scos băieţii la cină.
– Dacă putem avea o seară bună împreună, o seară distractivă şi fără să ne certăm, am zis, atunci vă scot în oraş la îngheţată după masă.
Bucuria de pe feţele lor din momentul în care am intrat în magazinul de îngheţată, încântarea greu de stăpânit care a erupt în ţipete de exaltare au eclipsat complet chinurile ultimelor săptămâni. Era exact ceea ce aveam nevoie, iar în acea seară am mers la culcare simţindu-mă încurajată. Lăsasem piunezele în urmă, cel puţin pentru moment, şi am descoperit că viaţa era ceva mai mult decât vremuri grele. Dar şi îngheţata conţine „lapte şi miere”!
Tată, Îţi mulţumesc pentru harul Tău care ne poartă prin momente dificile!
Carey Pearson
