Noaptea poate fi plină de zgomote puternice sau de o liniște adâncă. Uneori auzi strigăte și agitație, alteori rămâne doar tăcerea care te face să te oprești și să gândești. În astfel de momente, simți că este ceva diferit, mai profund decât zgomotul din jur.
Oamenii aleargă după emoție, victorie și aplauze, dar toate acestea trec repede. După ce zgomotul se stinge, rămâne liniștea și dorința după ceva mai stabil, ceva care nu dispare odată cu mulțimea și entuziasmul.
De aceea, Isus a ales liniștea. „Pe când era încă întuneric de tot… S-a dus într-un loc pustiu și Se ruga acolo” (Marcu 1:35). În tăcere, departe de zgomot, El vorbea cu Dumnezeu. Și noi avem nevoie de astfel de momente, în care să ne oprim și să ne apropiem de El.
