Marea nu stă niciodată liniștită. Chiar și când pare calmă, valurile pornesc de departe și călătoresc mii de kilometri. Unele ajung blând la țărm, altele lovesc cu putere stâncile. Nimeni nu poate spune exact când vine următorul val mare.
Când se apropie de mal, valurile se schimbă: încetinesc, se ridică și apoi se sparg. Din când în când apar valuri uriașe, neașteptate. În același timp, mișcarea lor susține viața din ocean, ducând hrană și oxigen pentru tot ce trăiește acolo.
Dumnezeu descrie pacea și bucuria printr-o imagine puternică: „pacea ta ar fi ca un râu și fericirea ta ca valurile mării.” (Isaia 48:18). Nu este vorba despre momente izolate, ci despre o viață trăită în ascultare, în care pacea și bucuria se reînnoiesc mereu, așa cum valurile nu încetează să vină.
