Într-un oraș mare, un băiat fără familie obișnuia să intre ziua într-o catedrală uriașă. Nu intra ca să se roage, nici ca să ceară ceva, dar îi plăcea să stea în liniște și să privească ferestrele colorate. Pe sticlă erau desenate chipuri de oameni diferiți. Când soarele trecea prin ele, chipurile de pe sticlă se aprindeau de culoare. Băiatul le-a privit atât de mult, încât le-a învățat pe toate pe de rost.
Într-o zi, preotul l-a întrebat ce crede el că este un sfânt. Răspunsul a venit repede: cineva prin care trece lumina. Fără să știe, băiatul spusese un adevăr important. Biblia ne arată că cei care trăiesc în adevăr vin la lumină: „Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină.” (Ioan 3:21)
Isus este Lumina lumii. Iar când lumina Lui trece prin oameni, ei sunt ca ferestrele acelea colorate: fiecare e diferit, dar lumina se vede. Nu strălucesc singuri. Lumina trece prin ei.
