Pământul freamătă de viață. Păsările umplu aerul, animalele aleargă prin păduri și câmpii, iar apele sunt pline de mișcare. Ziua a șasea nu începe în liniște, ci într-o explozie de viață. Apoi, dintr-odată, totul se oprește.
Dumnezeu Se apleacă. Ia pământ în mâinile Sale și modelează o făptură nouă. Urmează un gest care schimbă totul: suflă viață. „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Geneza 2:7). Omul apare diferit de orice altă creație, pentru că „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său.” (Geneza 1:27)
La final, Dumnezeu privește tot ce a creat. Nu corectează nimic, nu mai adaugă nimic. Spune un singur lucru: este foarte bine. Iar omul este parte din această declarație – creat intenționat, cu valoare și chemat să trăiască aproape de Creator.
