Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce intră pe ea.
Matei 7:13
Dacă ai fi locuit în iarna din 1981-1982 în Holdrege, Nebraska, SUA, ai fi fost martorul unei invazii de ciori. În iarna aceea au fost de 17 ori mai multe ciori decât oameni – și aceasta înseamnă o mulțime de ciori, când te gândești că în Holdrege locuiesc peste cinci mii de oameni. De ce s-au dus ciorile acolo? Nimeni nu știe. Pur și simplu au ales acel orășel și au hotărât că e un loc foarte bun de iernat. Întrebată de ce crede că ciorile veniseră acolo, o femeie din Holdrege a spus: „Presupun că din cauza faptului că avem un orășel foarte frumos”.
Erau atât de multe ciori încât noaptea, când se duceau la culcare în copacii mari din zonă, greutatea lor rupea crengi de 5 cm în diametru. În timpul zilei, ele se hrăneau în orășel sau pe câmpul din apropiere. Uneori se întâmpla să răstoarne un coș de gunoi, atât de multe se strângeau pe marginea lui.
Autoritățile locale, disperate, au luat măsuri și au recurs la împușcarea ciorilor. Noaptea, când ciorile erau laolaltă și stăteau liniștite, oameni înarmați și dotați cu lanterne și cârâitoare de speriat păsările soseau la fața locului. Zgomotul puternic avea menirea să izgonească ciorile din zonele locuite, înainte de a fi împușcate. Au fost ucise cu miile. După fiecare noapte de vânătoare, în dimineața următoare, ciorile moarte erau adunate și duse cu camioanele. Crezi că ciorile rămase s-au dus în altă parte? Nicidecum. Le plăcea acolo. Nu conta că mii de prietene erau ucise împrejurul lor. Se obișnuiseră cu locul și nu voiau să plece, așa că au rămas. În ciuda tuturor măsurilor pe care oamenii orășelului le-au luat împotriva lor, ciorile nu au plecat.
Ai putea spune că aceste ciori erau proaste de vreme ce au rămas într-un loc unde era sigur că vor fi ucise. Dar mă întreb dacă oamenii nu sunt la fel de nechibzuiți atunci când continuă să trăiască o viață de păcat despre care știu că se va sfârși numai în moarte.
