El șade deasupra cercului pământului, și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui: El întinde cerurile ca o manta subțire, și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el.
Isaia 40:22
Mierlele cuibărite împreună pentru noapte sunt un lucru foarte obișnuit în sud-estul Statelor Unite ale Americii. Mărimea acestor grupuri variază, dar unele pot fi alcătuite din milioane de tipuri diferite de mierle care se strâng laolaltă în fiecare noapte. Deși acest lucru este obișnuit, se cunoaște foarte puțin despre felul în care păsările se comportă în adăpostul pentru noapte, sau cum ajung să aleagă locul pentru el. Cu toate acestea, doi ornitologi au avut ocazia să observe modul cum a luat ființă un asemenea adăpost, constatările lor fiind remarcabile.
Steve Frettwell și Elmer Finck au început să observe un grup de 300.000 de mierle ce se adunau pentru noapte. Părea să fie prima dimineață pe care grupul o petrecea împreună. Păsările și-au luat zborul spre sud. A doua dimineață păsările au zburat toate spre est. Următoarea dimineață au pornit spre nord. În fiecare dimineață care a urmat, păsările schimbau direcția de zbor cu 25-30 grade în sens invers acelor de ceasornic. În plus, când se întorceau seara, păsările veneau în șir dintr-o direcție aflată la circa 15 grade în sens invers acelor de ceasornic față de direcția în care plecaseră dimineața.
Păsările au continuat această rotație în fiecare dimineață până ce cercul a fost complet, și erau gata – sau cel puțin așa credeau observatorii – să înceapă cercul din nou. Dar în dimineața de după încheierea cercului, grupul de păsări s-a fragmentat în grupuri mai mici care au pornit în toate direcțiile. Se pare că în primele zile exploraseră ținutul din jur, iar acum fiecare pornise pe cont propriu să găsească ce puteau. Fretwell a declarat: „Era o scenă ca de gloate, cu valuri de păsări pornind în toate direcțiile.”
Domnul, care șade pe cercul pământului, a sădit cunoștința despre acest cerc în mierle pentru a le ajuta să-și găsească hrană iarna.
