Dar cine urăște pe fratele său este în întuneric, umblă în întuneric și nu știe încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.
1 Ioan 2:11
Nu toate cobrele scuipă, unele doar mușcă. Cobrele din Africa însă, de obicei scuipă mai degrabă decât să muște, preferând, se pare, să slăbească victima orbind-o înainte de a o prinde și a o mânca.
Naturalistul britanic R. C. H. Sweeney povestește prima lui întâlnire cu o cobră cu gât negru, sau cobră-regală, din Africa. Nu întâlnise niciodată înainte cobre-regale, și nu era conștient de precizia mortală cu care acestea pot arunca veninul în ochii dușmanului. Vecinul lui Sweeney, Tommy, l-a chemat într-o zi spunându-i că în garajul lui se află un șarpe într-o cutie. Sweeney s-a dus la fața locului să vadă despre ce este vorba. A deschis cu grijă capacul cutiei, dar pentru că nu apărea niciun șarpe, s-a aplecat deasupra cutiei ca să privească înăuntru. Ultimul lucru pe care l-a văzut în ziua aceea a fost o parte din corpul închis la culoare al unui șarpe. Dintr-o dată, toată fața îi era scăldată de un lichid, iar ochii îl dureau cumplit de tare. Bâjbâind, căută brațul lui Tommy și strigă: „Du-mă în casă! Toarnă-mi lapte peste ochi! E o cobră-regală!”
Singura salvare a lui Sweeney de la orbire a fost clătirea imediată a ochilor cu soluția alcalină care a neutralizat acidul din venin. Chiar și așa au trecut trei zile până ce vederea i-a revenit la normal.
Cobra-regală își aruncă veninul prin orificiul mandibulei prin care animalele scot de obicei limba – acțiunea seamănă foarte mult cu cea a unui pistol cu apă. Precizia este uimitoare și întotdeauna ea țintește ochii, pe care-i recunoaște după lumina pe care aceștia o reflectă. (Ochelarii de protecție și oglinzile provoacă de asemenea aruncarea veninului). O cobră de 120 cm poate arunca venin cu mare precizie până la o distanță de 135 cm.
Comparând ura cu întunericul orbirii, Ioan face o comparație potrivită. Ura este veninul diavolului, și singurul antidot este dragostea lui Isus.
