În El era viața, și viața era lumina oamenilor.
Ioan 1:4
Într-o zi, citind o carte despre peșteri, am dat peste un capitol care avea titlul: „Unde este lumină, este viață”. Mi s-a părut un titlu ciudat într-o carte despre peșteri, dar imediat mi-am dat seama de ceea ce au vrut să spună autorii. Deși există forme de viață în peșteri – unele dintre acestea fiind chiar oarbe și lipsite de culoare din cauza faptului că trăiesc în întuneric de atâtea sute de generații – ele depind totuși de lumina de afară ca să-și păstreze viața.
Viața de pe pământ depinde de lumina soarelui, iar vietățile care trăiesc în întunericul peșterilor primesc această lumină după ce ea a trecut prin câteva forme de viață și s-a „descompus” în substanțe nutritive pe care animalele consumatoare de stârvuri din peșteri le pot mânca. Animalele din peșteri se hrănesc cu reziduurile altor animale care ies afară din peșteră să se hrănească și apoi se întorc în peșteră să se adăpostească. Peștera este adesea locul în care aceste animale mor, iar cadavrele lor servesc tot ca hrană pentru locuitorii permanenți ai peșterilor.
Chiar și plantele care trăiesc în întunericul unei peșteri sau în întunericul de sub locuința ta, ca de exemplu bacteriile, mucegaiurile sau ciupercile, obțin hrana din descompunerea lucrurilor care au fost odată vii sub soare – lemnul pomilor, rădăcini de copaci sau alte plante, insecte moarte și alte forme de viață animală, și chiar alte bacterii, mucegaiuri sau fungi.
Nicio formă de viață nu-și are originea în întuneric; toate depind de o sursă de viață care trăiește sub soare. „Unde este lumină este viață”.
Acest adevăr este valabil chiar și în viața noastră. Nu am putea exista dacă Isus nu ne-ar susține. El este Lumina lumii. Unii oameni pot trăi ca paraziți din lumina pe care alții o primesc de la Isus, dar mântuirea noastră depinde de lumina pe care noi o primim direct de la Isus și nu de cea reflectată de alții.
