Iată că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va putea vătăma.
Luca 10:19
Poate că nu ai locuit niciodată în regiuni cu scorpioni, însă una dintre primejdiile cele mai mari din zona în care locuiește familia mea sunt tocmai acești dragoni mici cu ace în coadă. Nu găsesc nimic bun de spus despre scorpioni. Sunt veninoși, agresivi, șireți, urâți, rude de gradul întâi cu diavolul. Nu cunosc pe nimeni căruia să-i placă scorpionii. Sunt groaznici! În prima lună după ce ne-am mutat în locuința noastră de la țară, am găsit trei scorpioni alergând pe lângă casă și alți doi, cu pui, într-un cazan. E inutil să vă spun că le-am venit de hac micilor bestii înainte ca ele să ne rănească pe noi.
Vorbind de chinuri, scorpionii sunt o mașină de produs durere, o durere atroce garantată. Acul situat la capătul cozii lungi, formate din articulații, este curbat ca un iatagan și este conectat la două glande cu venin care conțin o otravă pentru nervi. Otrava este mai puternică decât cea a unora dintre cei mai de temut șerpi din lume. Când te înțeapă un scorpion, durerea apare imediat și este foarte intensă. Experiența personală m-a convins de acest lucru pentru tot restul vieții. Am fost mușcat de deget în timp ce strângeam niște ziare vechi (scorpionii adoră să se ascundă în lucruri vechi – ziare, haine, etc.). Nicio altă durere pe care am îndurat-o nu a fost mai mare.
Înțepătura de scorpion nu produce decât rareori moartea. Efectele letale ale înțepăturii sunt similare cu ale stricninei. La început apare voma, transpirațiile, frisoanele și dificultățile în vorbire, apoi victima începe să facă spume la gură și nas și în cele din urmă este cuprinsă de convulsii și moare.
Pentru mine, scorpionul este un exemplu perfect al adevăratei naturi a diavolului. Este o ființă groaznică! Nu cred că trebuie să-mi cer scuze că numesc păcatul cu adevăratul lui nume. „Boldul morții este păcatul… Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos.” (1 Corinteni 15:56,57)
