Ei au luat cenușa din cuptor și s-au înfățișat înaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer și ea a dat naștere, pe oameni și pe dobitoace, la niște bube pricinuite de niște bășici fierbinți.
Exodul 9:10
Poate ați observat că uneori la televizor se anunță că atmosfera este încărcată cu particule de polen și se recomandă celor alergici și suferinzi de astm să nu iasă din casă. Se prezintă uneori chiar numărul de grăuncioare de polen și alte particule dintr-un metru cub de aer. Aceste particule minuscule de polen, purtate de vânt, formează doar o parte a particulelor de „praf” viu prezente cu milioanele în aerul din jurul nostru. Privite cu ochiul liber, ele par a fi praf, dar în afară de polen se află spori de plante cum ar fi algele și ciupercile, ba chiar și unele animale uni-celulare.
Botaniștii de la Universitatea din Texas au analizat într-un an, în lunile aprilie și mai, aerul de la o înălțime de 25 de metri deasupra solului și au descoperit că sporii de alge depășeau numărul granulelor de polen, dar sporii de ciuperci depășeau cu mult celelalte două tipuri de particule la un loc. În urma studierii sporilor de alge, oamenii de știință au identificat 52 de tipuri diferite de alge.
Cu cât proba de aer se ia de la înălțimi mai mari, cu atât numărul de particule de praf viu este mai mic. La altitudinea de 3 300 m se găsesc numai 15 microbi într-un metru cub de aer, iar între 9 000 și 12 000 m numărul scade la un microb în 130 m cubi de aer. S-au găsit însă spori și la altitudini mai mari. De exemplu, s-au găsit spori vii de mucegai din specia Penicillium la înălțimi de 35 000-40 000 m deasupra nivelului mării.
Aerul este plin de particule vii foarte mici, pe care curenții de aer le poartă în toate părțile planetei. Dacă Creatorul nu ne-ar fi înzestrat corpul cu mecanisme de păstrare a sănătății, nimeni nu ar putea supraviețui pericolelor pe care vântul le poartă cu sine în lumea întreagă.
