Tot așa, vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni neprihăniți care n-au nevoie de pocăință.
Luca 15:7
Într-o zi din septembrie 1955, un pelican, obosit și epuizat de călătoria de migrație, a făcut o oprire neprogramată pe insula grecească Mykonos din Marea Egee. Vizita lui a schimbat istoria recentă a acestei mici insule. Marea pasăre albă era incapabilă să mai prindă pește singură, dar pescarii de pe insulă, făcându-li-se milă de ea, au dus-o la Theodoros. Theodoros era un munte de om, erou al celui de-al doilea război mondial și iubea animalele sălbatice, indiferent de soi. Pelicanul a fost imediat inclus în menajeria lui Theodoros, alături de alte câteva păsări și un pui de focă. Theodoros a pus pelicanului numele de Petru, după numele unui alt erou de război mykonian. (Cred că Petru este un nume bun pentru un pescar cum este pelicanul, nu-i așa?)
Curând, Petru deveni mascota insulei. Toată lumea îl alinta și îi dădea pește să mănânce sau deschidea robinetul atunci când îi era sete. Mykonienii începură să spună că e posibil ca Petru să le fi fost trimis ca să le aducă prosperitate. Petru își refăcu puterile și toată insula era la picioarele lui.
Într-o zi Petru dispăru. Locuitorii insulei se puseră imediat pe jelit. Dar curând se auzi că Petru a fost găsit pe insula învecinată Tenos. Vestea provocă o mare bucurie. Dar oamenii din Tenos nu voiau să-l înapoieze pe Petru mykonienilor. Aceasta provocă o mare indignare.
„Cum îndrăznesc să pună mâna pe pelicanul nostru?” izbucniră mykonienii.
„Petru i-a părăsit pe mykonieni și acum a ales insula noastră,” răspundeau oamenii din Tenos.
Neînțelegerea legată de această întâmplare a fost numită războiul pelicanezian. În cele din urmă, guvernatorul regiunii a soluționat disputa dând ordin ca Petru să fie înapoiat mykonienilor. Toți cei 3.600 de mykonieni se aflau în port pentru a întâmpina revenirea pelicanului. Clopotele bisericii răsunau în timp ce Petru pășea solemn pe schela de debarcare.
Tot cerul se bucură atunci când ne predăm inimile lui Isus. Aproape că pot să văd sărbătoarea din cer. Tu nu?
