Dar limba, niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină de otravă de moarte.
Iacov 3:8
Există o fiară a pădurii care probabil este cea mai feroce din toate fiarele din lume. Această fiară nici nu se sinchisește să atace, să ucidă și să mănânce animale cu mult mai mari decât ea însăși. Deși uneori poate fi văzută ziua, această fiară este activă mai ales noaptea, dar chiar noaptea, e greu de văzut. Unul din membrii acestei familii respiră de 800 de ori pe minut, iar atunci când se agită, inima îi bate de 1200 de ori pe minut. Fiara e atât de încordată încât un zgomot puternic și brusc poate să o sperie de moarte. Ai ghicit ce fiară este aceasta?
Dacă eventual tot nu știi încă despre ce e vorba, iată un indiciu: acest monstru mamifer este de fapt foarte mărunt și cântărește nu mai mult ca un șoarece. E vorba de chițcan! Cel mai mic mamifer din lume, dar și unul extrem de feroce.
Chițcanii trebuie să consume zilnic echivalentul în greutate al greutății corpului lor numai pentru a se menține în viață. Unii dintre ei devorează de trei ori cât greutatea lor într-o zi și atacă și ucid realmente păsări și mamifere de mărimea unui șoarece. Unii chițcani au saliva otrăvitoare, ceea ce îi ajută să învingă unii dintre dușmanii lor mai mari, dar în ansamblu, această fiară mică și puternică își asigură hrana atacând tot și orice mișcă, dacă nu e prea mare.
Chițcanii nu pot fi altfel decât sunt, dar noi trebuie să fim cu băgare de seamă să nu ajungem ca unul din ei. Pentru a trece cu bine peste o zi, nu e nevoie să mușcăm pe toată lumea sau să fim nerăbdători și nesuferiți. Poate că oamenii-chițcani se simt nebăgați în seamă și doresc să atragă atenția prin agresivitate. Problema este însă că, încercând să faci pe durul pentru a părea mai important, îi determini pe ceilalți să te evite. Când cineva se comportă ca un chițcan este ocolit și rămâne singur, exact ca un chițcan.
