Tot așa și noi, care suntem mulți, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.
Romani 12:5
Dictyostelium este numele unui organism ciudat care trăiește pe solul pădurilor. Dictyostelium este bineînțeles, denumirea științifică a acestei plante care este un mucegai de nămol.
În condiții normale, dictyosteliumul este un microorganism care arată ca o amoebă. El trăiește singur și se hrănește cu bacterii care trăiesc pe resturile rămase pe solul pădurilor: frunze putrede, lemne și alte lucruri de felul acesta.
Din anumite motive pe care nu le cunoaște nimeni, vine vremea uneori când dictyostelium simte nevoia de tovărășie și face acest lucru cu un anume scop. Ca urmare, transmite un semnal chimic în atmosferă. Alți indivizi din specia lui încep să sosească și în curând se adună cu zecile de mii, îngrămădindu-se unul lângă altul și unul peste altul, formând pachete de câțiva milimetri. Când aproximativ 100.000 dintre rudeniile dictyosteliumului s-au aliniat în felul acesta, șirul se îndoaie și începe să se târască într-o direcție. E ca și cum fiecare dintre aceste organisme individuale a devenit o parte a unui organism care caută soarele. Deoarece toate aceste lucruri au loc de obicei sub niște frunze, noul organism trebuie să facă un drum lung, dar în cele din urmă se târăște afară de sub frunze și simte soarele de pe cer.
Când simte soarele, organismul se schimbă din nou. Cei mai mulți se transformă în spori, care se situează chiar deasupra. Restul formează un lujer care ridică sporii în aer. Vântul ia acești spori și îi duce în alte locuri mai prielnice, unde fiecare dintre ei va deveni un nou individ.
Uneori ne întrebăm de ce nu putem fiecare să ne închinăm lui Dumnezeu întotdeauna așa cum ne place. În timp ce fiecare dintre noi trebuie să avem o relație personală cu Isus, este la fel de important ca să ne adunăm ca biserică, pe care Isus a numit-o trupul Său. În felul acesta, fiecare contribuie la corpul mai mare care poate să ne ajute pe calea noastră spre o lume nouă.
