Ca vulturul care își scutură cuibul, zboară deasupra puilor, își întinde aripile, îi ia, și-i poartă pe penele lui: Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său și nu era nici un dumnezeu străin cu El.
Deuteronomul 32:11,12
Această întâmplare a avut loc în primăvara anului 1977 în nordul statului Wisconsin. Un grup de ornitologi făceau turul aerian anual de observare a cuiburilor de vulturi și au sesizat, în timp ce zburau deasupra unui cuib, că ceva nu era în regulă. Pilotul a făcut un viraj și a trecut încă o dată și apoi încă o dată deasupra cuibului. Nu erau absolut siguri, dar se părea că în cuib era un vultur mort.
După câteva zile, oamenii au vizitat din nou cuibul pentru a stabili mai exact ce anume se întâmplase. Când au sosit, doi vulturi adulți zburau în jurul cuibului și oamenii au observat cel puțin un pui de vultur în cuib. De data aceasta, oamenii chiar că nu mai știau ce să creadă. S-au cățărat pe copac până la cuib și au găsit exact ceea ce li s-a părut că văzuseră prima oară: un vultur-mamă mort de o lună. Însă, în cuib, mai era un pui, viu și sănătos. Cum a putut să supraviețuiască?
Oamenii au cercetat copacul și solul de sub el, și au aflat răspunsul. Copacul fusese lovit de trăsnet. Se putea vedea clar că o parte din vârful copacului a explodat, făcându-se țăndări în momentul când a fost lovit de trăsnet. Ramuri mai mici și mai mari fuseseră de asemenea desprinse din copac și fuseseră împrăștiate de jur împrejurul copacului. Semnele trăsnetului erau vizibile imediat sub cuib și apoi în jos, până la baza copacului.
Printr-o minune, puiul a supraviețuit, în timp ce mama lui, probabil cu aripile întinse pentru a acoperi cuibul de furia furtunii, a fost ucisă. Printr-o altă întâmplare binecuvântată, vulturul-tată a putut să-și găsească o altă femelă aproape imediat, ca să-l ajute la munca foarte susținută de hrănire a micului vultur în creștere.
Ce exemplu desăvârșit al dragostei lui Isus față de noi. El a fost gata să înfrunte moartea pentru a ne salva pe noi.
