Ca luna, va dăinui pe vecie și ca martorul credincios din cer.
Psalm 89:37
În timp ce scriu, pot vedea luna rotundă strălucind pe cerul senin al Texasului. Soarele a apus doar adineauri și cerul e încă albastru. Probabil că coioții vor urla în seara aceasta; lor le plac nopțile cu clar de lună și îmi plac și mie. Ce martor credincios luna noastră! Ea primește lumina de la soare și o reflectă fără să rețină nimic și fără nici o recompensă.
Imediat după apusul soarelui, în seara zilei de 18 iunie 1178, niște oameni priveau cum luna nouă urca pe cer, în apropiere de Canterbury, în Anglia. Deodată, luna părea că era zguduită de o explozie gigantică, ceea ce a făcut ca luna să fie asemănată în urcușul ei cu un „șarpe rănit”. Explozia în sine a fost ca o „torță în flăcări”, scuipând „foc, tăciuni aprinși și scântei” pe cer. Aceste cuvinte sunt descrierea scrisă de un călugăr din partea locului care a notat întâmplarea pe baza relatărilor martorilor oculari.
Dr. Hartung, un astronom de la Universitatea de Stat din New York, a citit întâmplarea și a presupus că explozia ar fi putut fi cauzată de coliziunea cu un asteroid. Folosind descrierea călugărului, dr. Hartung a calculat punctul probabil de impact pe fața ascunsă a lunii și apoi a mers la Institutul Planetar din Houston pentru a verifica harta suprafeței lunii de partea opusă pământului. El a dorit să afle dacă exista într-adevăr un crater, în locul unde se aștepta, potrivit calculelor. Exact în locul cu pricina, dr. Hartung a găsit un crater proaspăt, de 20 km diametru și de două ori mai adânc decât Marele Canyon. Existau urme de explozie de jur împrejurul craterului până la o distanță de 150 de km. Hartung a emis ipoteza că, pentru a face un crater așa de mare, asteroidul a trebuit să fie la fel de mare ca Astrodomul și să aibă o viteză de 65.000 km pe oră.
E de neconceput ca o lovitură, chiar ca cea primită de lună în 1178, să o determine să nu mai reflecte lumina soarelui. Luna este un martor veșnic. Vreau să fiu și eu ca luna: un martor veșnic al luminii lui Isus, Soarele neprihănirii. N-ai vrea și tu?
