Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate”, și: „Vrednic este lucrătorul de plata lui.”
1 Timotei 5:18
E greu să găsești un animal leneș. Fiecare creatură are lucrul ei de făcut și o face cu toată hotărârea. Poate că cele mai notabile excepții sunt animalele de casă. Nu e un lucru neobișnuit să vezi un câine sau o pisică de casă nefăcând nimic decât să stea tolănită toată ziua. Presupun că nu-i nimic rău în asta, afară de faptul că totuși Creatorul a dat fiecărei ființe o lucrare de făcut; iar după ce păcatul a intrat în lume munca a devenit și mai importantă, și pentru că era un mijloc de a ne menține ocupați ca să nu ajungem în încurcături. Dar să ne întoarcem puțin la câinii și pisicile de casă.
Știai că guvernul britanic a avut pisici pe statele de plată timp de mai mult de o sută de ani? Se pare că sistemul poștal britanic a avut o problemă prin anii 1800. Șoarecii mâncau corespondența! Poștașii au încercat să pună otravă și curse de șoareci, dar șoarecii au continuat să ronțăie documentele națiunii. În 1868, secretarul poștelor londoneze a dat dispoziție ca să fie angajate trei pisici pentru a stăvili problema, cu un salariu săptămânal de patru penny. „Dar,” a zis secretarul, „dacă după șase luni numărul de șoareci nu se reduce, pisicile vor fi concediate”.
Pisicile au trecut la treabă. Numărul de șoareci și șobolani s-a redus așa de drastic încât secretarul și-a dat aprobarea pentru angajarea mai multor pisici. Chiar și astăzi, oficiile poștale londoneze au pisici angajate, dar salariul s-a îmbunătățit considerabil. Unul dintre cei mai bine plătiți vânători de șoareci este Kojak, care câștigă o liră și 8 șilingi pe săptămână. Șeful lui spune că aproape în fiecare săptămână, Kojak depune pe biroul său mai mulți șobolani și o grămadă de șoareci.
Adu-ți aminte de Kojak și de colegii lui la proxima ocazie când simți că ți-e lene! Tot ce poate mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Eclesiastul 9:10
