Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz.
Psalmul 32:7
Strigătul tare al buhaiului de baltă american poate fi uneori auzit de la o distanţă de mai bine de 5 km. Această rudă a bâtlanului este deseori numit „pompa tunet”, din cauza strigătului cu ecou care seamănă cu sunetul făcut de o veche pompă de mână. Buhaiul de baltă este deseori descris ca fiind timid, dar va fi cu adevărat agresiv dacă un om încearcă să se apropie de el în habitatul lui natural. Când este provocată, pasărea merge încet dar sigur spre intrus, întinzându-şi ciocul lung şi îngust. O lovitură cu acel cioc poate provoca o rană foarte dureroasă, aşa că nu e de mirare că pasărea are puţini inamici.
O caracteristică fascinantă a buhaiului de baltă american, pe care o au puţine păsări, este prezenţa penelor de pudră. Acestea sunt nişte pene speciale, care nu cad niciodată, ci continuă să crească în două zone ale corpului său – una este pieptul, iar cealaltă, partea de jos a spatelui. În timp ce cresc, vârfurile lor se transformă constant într-o pudră care este folosită în aranjarea celorlalte pene. După masă, buhaiul îşi freacă capul de zonele penelor de pudră până când arată ca şi cum ar fi acoperit cu făină. Pudra este după aceea lăsată să absoarbă praful şi grăsimea, apoi ceea ce rezultă este pieptănat şi îndepărtat cu un pieptene special de pe degetele de mijloc ale buhaiului. Penele sunt apoi făcute impermeabile, cu grăsime din glanda de la baza cozii.
Din cauză că se aseamănă aşa de bine cu ierburile şi plantele din mlaștinile în care trăieşte, reacţia buhaiului la pericol este să îngheţe cu ciocul îndreptat spre cer. Dacă bate vântul, el îşi va mişca corpul în aşa fel încât să semene cu un smoc de papură.
Aşa cum buhaiul se amestecă în peisajul înconjurător atunci când este în pericol, astfel încât apare ca făcând parte din el, la fel şi creştinul poate fugi la Hristos în timp de pericol şi se poate ascunde în Mântuitorul său. Sub astfel de circumstanţe, copilul lui Dumnezeu poate rămâne în asigurarea că este în siguranţă până când pericolul trece. Nu trebuie să încerce nici o rezolvare de la el însuşi, ci poate depinde de Isus ca să facă ca lucrurile să iasă cu bine la un rezultat.
