Rugaţi-vă neîncetat.
1 Tesaloniceni 5:17
„Rugăciunea este deschiderea inimii noastre înaintea lui Dumnezeu, ca înaintea unui prieten. Aceasta nu pentru că este necesar să-L informăm pe Dumnezeu cu privire la persoana noastră, cine suntem noi, ci pentru ca noi să putem fi capabili să-L primim. Rugăciunea nu-L coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalță pe noi la El.
Când Domnul Hristos a fost pe pământ, El i-a învățat pe ucenici cum să se roage. El i-a sfătuit să prezinte nevoile lor zilnice înaintea lui Dumnezeu și să așeze toată povara lor asupra Lui. Asigurarea pe care El le-a dat-o, că cererile lor vor fi ascultate, este de asemenea o asigurare și pentru noi.
Însuși Domnul Hristos, în timp ce Se afla printre oameni, Se ruga foarte des. Mântuitorul nostru S-a identificat cu nevoile și slăbiciunile noastre și, făcând astfel, El a devenit un rugător, un petiționar zelos ce căuta să primească de la Tatăl Său energii noi pentru împlinirea datoriei și pentru a face față încercărilor. În toate lucrurile, El este exemplul nostru. În necazurile noastre, El este asemenea unui frate «care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi»; dar, fiind fără păcat, ființa Sa se dădea înapoi cu dezgust de la tot ceea ce era rău. Într-o lume plină de păcat, El a trecut prin lupte și chinuri sufletești. Natura Sa omenească făcea ca rugăciunea să devină o necesitate și un privilegiu. El găsea mângâiere și bucurie în comuniunea cu Tatăl Său. Dacă Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, a simțit nevoia rugăciunii, cu mult mai mult ființele muritoare, slabe și păcătoase trebuie să simtă nevoia de rugăciune continuă și stăruitoare.” (CCH)
Provocare: Ia-ți timp și fă astăzi cea mai lungă rugăciune din viața ta, adică roagă-te neîncetat (când mergi, când scrii, când mănânci, când ești în pauză, când …).
