Tu ești adăpostul și scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
Psalmii 119:114
Îți scriu o poveste: „De mult, un om, la orice i se întâmpla, spunea: «Foarte bine, foarte bine! Știe Domnul ce e bine.» Pentru că acest om avea un cal frumos, a venit într-o zi la el cineva și l-a rugat să-i dea calul pe alți patru cai, dar omul nostru era atașat de calul lui și nu a vrut să-l dea. Oamenii din sat au început să-l vorbească de rău: nu a fost înțelept, că putea avea acum patru cai. Omul însă: «Foarte bine, foarte bine! Știe Domnul ce e bine.»
După o vreme, calul scapă din ogradă și nu-l mai putu prinde. Oamenii începură iar să-l vorbească de rău: puteai avea acum doi sau trei cai dacă luai atunci patru cai. Omul însă: «Foarte bine, foarte bine! Știe Domnul ce e bine.»
După o vreme, calul se întoarse cu o herghelie sălbatică. Omul: «Foarte bine, foarte bine! Știe Domnul ce e bine.» Oamenii începură să-l invidieze.
La un moment dat, fiul acestuia încercând să potcovească un cal, a fost lovit de acesta și s-a ales cu un picior rupt. Oamenii au zis atunci: «Vezi? Ce e bine? Că fiul tău are piciorul rupt?» Însă omul nostru a răspuns din nou: «Foarte bine, foarte bine! Știe Domnul ce e bine.»
După o vreme, vine ordin de la împărat: «Toți feciorii să meargă la război.» Oamenii din sat erau necăjiți că fiii lor pleacă, însă fiul acestui om, având piciorul rupt, nu a fost luat la război. Omul tot cu vorba lui: «Foarte bine, foarte bine! Știe Domnul ce e bine.»
S-a dus vestea despre acest om până la împărat, care îl cheamă la curte ca să-i ridice moralul. Ani de zile, omul nostru și-a făcut foarte bine slujba. Doar că la un moment dat, împăratul primește cadou un topor și din greșeală își taie degetul cu el, iar omul îi spuse aceeași formulă: «Foarte bine, foarte bine! Domnul știe ce e bine.» Împăratul se mânie pe el, necrezând că degetul lui tăiat îi poate aduce bine, și-l trimite la închisoare.
După ani de zile, împăratul se duce la vânătoare de elefanți cu toți cavalerii lui. Nefiind atenți, ajung într-un trib de canibali. Canibalii îi mănâncă pe cavaleri, dar pentru că legea spunea să mănânce doar oameni întregi, împăratul, neavând un deget, este eliberat. Ajuns acasă, împăratul se duce direct la temniță și-și cere iertare omului că l-a ținut atâta timp în închisoare. Când omul aude rostește iar: «Foarte bine, foarte bine! Știe Domnul ce e bine.» Împăratul îl întreabă: «Cum adică foarte bine? A fost bine că ai stat atâta timp la închisoare?» La care omul îi răspunde:
«Foarte bine, foarte bine, că de mă luai cu tine, mă mâncau ei și pe mine.»
Primește necazul cu bucurie, învață lecția, că Domnul știe de ce.
Provocare: Spune-ți și tu această formulă astăzi în dificultățile pe care le întâlnești.
