Eu știu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu și au frică de El.
Eclesiastul 8:12 u.p.
„Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău. Totuși, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul și stăruiește multă vreme în el, eu știu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu și au frică de El. Dar cel rău nu este fericit și nu-și va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu. Este o deșertăciune care se petrece pe pământ: și anume sunt oameni neprihăniţi cărora le merge ca și celor răi, care fac fapte rele, și sunt răi cărora le merge ca și celor neprihăniţi, care fac fapte bune. Eu zic că și aceasta este o deșertăciune” (Eclesiastul 8:11-14).
Ai înțeles? Sunt oameni răi cărora le merge rău, dar unora le merge bine și sunt oameni buni cărora le merge bine, dar unora le merge rău. E simplu, nu? Deși este greu de înțeles de ce se întâmplă așa, înțeleptul concluzionează destul de simplu – totul este o deșertăciune. Oricare din cele patru variante sunt goană după vânt și nici una nu aduce o fericire deplină.
Sper că ai descifrat începutul – omul continuă să facă rău pentru că nu este pedepsit imediat, crezând că aceea este fericirea. Dar adevărata fericire (care nu se termină niciodată) este a acelora care cred în Dumnezeu și ascultă de El.
Atât prima parte, cât și a doua scot în evidență aceeași idee: cei 60, 80 sau maximum 120 de ani pe care îi trăiești aici pe pământ nu se compară cu o viață fără sfârșit acolo „unde curge lapte și miere”.
Drag explorator, bucură-te și fă binele, dar cel mai mult caută să primești viața veșnică.
Provocare: Programează-ți astăzi să ajuți pe cineva lucrând fizic ceva (în grădină, la bucătărie, la cumpărături, la curățenie sau altele).
