El ședea jos și asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el și, fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit…
Faptele apostolilor 14:9
Încă de când eram mică auzeam diverse zicale, proverbe. Uneori mă întrebam dacă sunt adevărate. Unele erau atât de clare că nu mai aveau nevoie de confirmare. (A face pe cineva cu ou și cu oțet. Bine faci, bine găsești. Cu răbdarea treci și marea. Dacă n-ajunge, mai rămâne. Cum e stăpânul, așa-i și sluga. A împușca doi iepuri dintr-un foc…)
Acum, chiar și eu folosesc unele dintre zicale în diverse situații.
Cu siguranță, nu degeaba s-au și „inventat”. De-a lungul anilor, experiențele tot repetându-se și având aceleași urmări și consecințe, s-au spus aceste vorbe.
Am fost curioasă să văd dacă, în Biblie, găsesc vreo relatare despre următoarea zicală: „Ne înțelegem din priviri.”
Iată ce m-a inspirat Domnul să citesc: „În Listra era un om neputincios de picioare, olog din naștere, care nu umblase niciodată. El ședea jos și asculta pe Pavel când vorbea. Pavel s-a uitat țintă la el și, fiindcă a văzut că are credință ca să fie tămăduit, a zis cu glas tare: «Scoală-te drept în picioare.» Și el s-a sculat dintr-o săritură și a început să umble” (Faptele apostolilor 14:8-10).
Cum e să te uiți și să înțelegi nevoia, apoi să acționezi pur și simplu? Comportamentul tău de explorator să fie „gata oricând”, fără a mai aștepta rugăminți și politețuri.
Atunci când îți vezi mama năpădită de treburi și trebuie dus gunoiul, nu mai aștepta să-ți spună, du gunoiul. Dacă în timp ce tatăl tău se grăbește să plece la serviciu, auzi că zice: „Iar nu am avut timp să strâng frunzele din curte”, nu mai aștepta, strânge-le tu. (Fie vorba între noi, știu că nici tu nu ai timp, dar sigur ai mai mult decât adulții.)
Provocare: Mergi la părinți, discută despre ce ai putea face azi pentru a-i ajuta. Dacă știi să înțelegi nevoile din priviri, acționează și surprinde-i cu ceea ce ai făcut.
