Urechea care aude și ochiul care vede, și pe una, și pe celălalt, Domnul le-a făcut.
Proverbele 20:12
Acceptasem să fac parte dintr-un comandament pentru o tabără. La prima întâlnire a comandamentului pentru pregătirea taberei am acceptat să încerc să fac imnul taberei. După vreo câteva zile, directorul taberei mi-a sugerat melodia. Eu urma să fac cuvintele în funcție de tema taberei.
Zis și făcut, după un timp, m-am așezat cu partitura în față și am început să scriu. Am pus ideile pe strofe și apoi m-am apucat de „căutat” fiecare cuvințel.
Ba am mai șters, ba am mai modificat, ba am mai adăugat, până când aveam o variantă aproape finală. Am lăsat imnul „la macerat”, apoi am mai trecut încă o dată prin el și am mai corectat.
L-am trimis directorului, și apoi tuturor celor din comandament. La ultima întâlnire înainte de a începe tabăra, l-am și repetat, a început tabăra l-am cântat cu toții. După două zile de repetat am observat că ultimului cuvânt din primul vers îi lipsea o literă… Cum de nu am văzut? Cum de am putut cânta? Cum de nu ne-a tras de mânecă vreun participant?
Da, bine! Se poate întâmpla oricui, dar fiecare detaliu este important. Nu e bine să-ți uiți pelerina când pleci în excursie sau pixul când mergi la un examen.
Fă-ți obiceiul (dacă nu cumva îl ai deja) ca de fiecare dată când pleci din casă să te rogi, iar Dumnezeu îți va aminti dacă ai uitat ceva.
Corectează ce scrii înainte să trimiți și gândește înainte să vorbește — asigură-te că este adevărat, corect și de folos.
Provocare: Indiferent cât de mult vei scrie astăzi, să scrii bine (cu diacritice, cu semne de punctuație și doar dacă îndeplinește cele trei condiții: să fie adevărat, corect și de folos), dacă nu e bine, nu mai scrie.
