Mă veți căuta, și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima.
Ieremia 29:13
Întreaga noastră inimă trebuie să se supună lui Dumnezeu; dacă nu, nicio schimbare nu se va produce în noi prin care să fim făcuți iarăși asemenea Lui. Din fire, noi suntem înstrăinați de Dumnezeu. Duhul Sfânt descrie starea aceasta: „Tot capul este bolnav și toată inima suferă de moarte. Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos; ci numai răni, vânătăi și carne vie, nestoarse, nelegate și nealinate cu untdelemn.” Noi suntem ținuți cu putere în cursa lui Satana, „de care au fost prinși ca să-i facă voia” (Isaia 1:5,6; 2 Timotei 2:26). Dumnezeu dorește să ne vindece și să ne elibereze. Dar pentru că aceasta cere o transformare completă, o reînnoire a întregii noastre naturi, trebuie să ne supunem pe deplin lui Dumnezeu.
Lupta împotriva eului personal este cea mai mare și cea mai grea din câte s-au văzut vreodată. Supunerea eului și renunțarea noastră totală pentru Dumnezeu cer strădanii; dar înainte de a fi schimbați, înnoiți în sfințenie, noi trebuie să ne supunem Lui.
Dumnezeu nu forțează voința creaturilor Sale. El nu poate primi o închinare care nu este adusă de bunăvoie și în mod inteligent. O supunere forțată va fi o piedică în calea unei adevărate dezvoltări a minții și a caracterului, ceea ce ar face din om un simplu automat. Nu acesta este scopul Creatorului cu noi. El dorește ca omul, coroana puterii Sale creatoare, să atingă cele mai înalte culmi posibile ale dezvoltării. El așază înaintea noastră binecuvântările cele mai înalte la care dorește să ajungem prin harul Său. El ne invită să ne predăm cu totul Lui, ca să poată lucra în noi, după toată voința Sa. Rămâne ca noi să alegem dacă dorim să fim liberi de robia păcatului și să ne bucurăm de glorioasa libertate a fiilor lui Dumnezeu.” (CCH)
Provocare: Scrie pe o foaie: „Toată inima mea este a Lui”, decupeaz-o în formă de inimă și lipește-o lângă masa unde-ți faci temele sau lângă dulapul unde ții caietul explo.
