Ochii mei Îl vor vedea!

Dar știu că Răscumpărătorul meu este viu, și că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, și chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuși pe Dumnezeu. Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia. Sufletul meu tânjește de dorul acesta înlăuntrul meu. – Iov 19:25-27

Nu dintotdeauna a fost așa cum este astăzi. Am fost școlar în anii ’80. Fiind copil din familie adventistă, nu mergeam în zilele de Sabat la școală, fapt ce atrăgea asupra mea multe necazuri, injurii, batjocuri și intimidări din partea copiilor, dar mai ales din partea învățătoarei mele. În fiecare zi de luni trebuia să suport calvarul mult prea greu de suportat pentru un copil din clasele primare. Orice încercam să spun era folosit împotriva mea. Pur și simplu nu aveam cum să îmi îmbunătățesc starea. Marțea parcă începeau cu toții să obosească în a mă batjocori și calomnia în fel și chip. Miercurea uitau de mine. Joia începeau să îmi amintească de ziua de vineri în care trebuia să promit că nu voi mai lipsi de la școală în Sabat (lucru pe care nu l-am făcut). Iar vinerea aveau grijă să îmi facă ziua amară.

În mintea mea de copil se dădeau lupte grele. Aveam atâtea să le spun, dar nimeni nu dorea să mă asculte. Plângeam adesea și mă simțeam fără speranță. Aș fi vrut să vină Domnul chiar atunci. El să fie acolo. Îmi doream să urc în brațele Lui – și asta în văzul tuturor! Să vadă ei cine este Cel în care cred eu și familia mea! Și pentru că școala era chiar lângă Biserica Ortodoxă din sat, întotdeauna când eram prigonit, în mintea mea, mi-L imaginam pe Domnul Isus venind dinspre deal și oprindu-se în văzduh între turnul bisericii și școală. Și acolo, în văzul tuturor, mă chema la El. Gândul că într-o zi El mă va reabilita și va lua ocara de peste mine mi-a dat putere să trec peste acele vremuri grele.

Am fost tânăr și am îmbătrânit. Dar la visul meu nu am renunțat: vreau să Îl văd venind pe El, Răscumpărătorul meu, care Se va ridica la urmă pe pământ!

„Ochii mei Îl vor vedea!”


Ionel Indricau, Director Asociat Conferinta – Conferinta Banat

Explo
Explo
Exploratorii iubesc oamenii, natura și pe Dumnezeu. Ei își dezvoltă spiritul de aventură prezent în orice adolescent, prin drumeții, îndemânări, hobbyuri în întâlniri săptămânale ale cluburilor. Scopul lor este să-și formeze caractere nobile și personalitatea demnă și utilă familiei, societății și lui Dumnezeu.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video