Dacă zice cineva: “Eu iubesc pe Dumnezeu”, și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede? 1 Ioan 4:20
„Laura şi fratele ei, Mihai, nu se prea înţelegeau. Cât era ziua de lungă, căutau neîncetat câte un motiv de ceartă. Îşi măsurau merele şi, dacă nu erau perfect egale, cel cu mărul mai mare era vinovat că a luat intenţionat mărul cel mai mare. Sacoşele trebuiau cântările şi totul împărţit „pe din două” atunci când îi duceau câte ceva bunicii, ca să nu iasă cu supărare. Pe deasupra, ţineau o socoteală strictă a treburilor casnice. Atunci când mama avea trebuinţă ca cineva să ducă gunoiul, de exemplu, lista era verificată. Şi, de multe ori, auzea: „Mami, te iubesc, dar trebuie să aştepţi până ce vine Mihai de la şcoală. Este rândul lui!” Te întrebi cât poate rezista o mamă cu un astfel de tratament? Sau ce simte, în inima ei? Cu siguranţă ar prefera să „vadă” acel „Te iubesc!”, decât să-l audă! Ei bine, ulciorul nu a mers de multe ori la apă, cei doi fraţi au fost nevoiţi să audă şi părerea mamei, iar lista cu treburile casnice a dispărut ca prin minune.
Crezi că lui Dumnezeu Îi place să audă sau să „vadă” că-L iubeşti? Cea mai bună cale de a-ţi demonstra astăzi iubirea faţă de El, este să-l iubeşti pe fratele tău (de corp sau spiritual), indiferent ce face acesta.”
Mirela Dascălu, Instructor de exploratori Vaslui
