Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos. Efeseni 4:32
„Taci din gură!”, spunea apăsat mama. Eram prin clasa a VI-a și nici prin cap nu îmi trecea să-mi închid gura. Ca o mitralieră înfierbântată, ciuruiam liniștea din casă. Nu aveam de gând să capitulez. Eu am dreptate. Mama în nici un caz. Așa calculam moementul de atunci. Prin urmare, mama a stăvilit puhoiul de cuvinte printr-o dreaptă palmă eliberatoare.
Ei, bine. Palma a fost doar avertizorul, ce a urmat a însemnat totul. Glasul apăsat și ferm al mamei, împletit cu suferința interioară a sufletului matern mi-a prezentat valoarea tăcerii. Să știi să taci, când te aprinzi. Să poți controla gura când se transformă în praștie de pietre. E starea de copil echilibrat, bine crescut. Puterea echilibrului în vorbire, reprezintă dovada autodisciplinei. Înțelegi cât de valoroasă este zicala: „ciocul mic!”. Păstrează-ți azi vorbirea în frumusețea ascultării.
Doru Parascineț, Director Tineret, Conferința Transilvania de Nord
