“Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, “și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh”. Faptele Apostolilor 2:38
Petru, la sfârşitul renumitei sale predici, la auzul căreia s-au botezat trei mii de oameni, face apel la ascultători că să se pocăiască şi să se boteze.
Nu-i cunoaştem pe cei care au fost printre ascultători, şi nici Biblia nu-i mai menționează în altă parte. Dar ştim că cuvintele lui Pavel au fost convingătoare, pline de putere de la Dumnezeu şi la sfârşit au întrebat cu inima întristată: „ce să facem?”
Când Dumnezeu îți atinge inima, nu e o problemă dacă inima ta se întristează, fiindcă schimbarea va fi cu atât mai profundă.
Ai putea spune: n-am omorât, n-am furat, n-am comis adulter, din ce să mă pocăiesc? Doar atunci vei observa starea deplorabilă a hainei tale, al caracterului tău, când vei sta lângă caracterul desăvârşit al domnului Hristos. Isus şi-ar dori să spele haina caracterului tău, cheamă-L în viața ta ca să te ducă la biruință, orice fel de probleme ai avea.
Să fie asta şi rugăciunea ta: „Doamne, te invit şi azi în viața şi inima mea. Te rog, spală-mi păcatele şi eliberează-mi inima de sub povara păcatelor mele! Revarsă asupra mea Duhul Tău cel Sfânt că să pot trăi spre slava Ta. Amin!”
Szabo Ernő, instructor exploratori, Trans. Sud
