Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuș. 4 Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Filipeni 2:3-4
Întrebat care este cel mai greu instrument de cântat, dirijorul și compozitorul Leonard Bernstein a răspuns: “Vioara a doua. Cunosc o mulțime de violoniști care vor să cânte la vioara întâi, dar să găsești pe cineva care poate cânta la vioara a doua cu entuziasm, e greu. Dar dacă nu ai vioara a doua, nu ai armonie.”
Se pare că Generalul American Robert E. Lee știa valoarea de a cânta la vioara a doua, fiind un “gentleman” care nu și-a uitat niciodată manierele. Se povestește că într-o ocazie mergea cu trenul într-un vagon care era plin de ofițeri și soldați. La o stație dintr-o zonă rurală, a urcat în vagon o femeie în vârstă, îmbrăcată sărăcăcios care a străbătut tot vagonul pentru a găsi un loc. Când a ajuns în dreptul lui, Lee s-a ridicat și i-a oferit locul. Rând pe rând mulți soldați s-au ridicat pentru a-i oferi locul generalului. El însă a refuzat spunând: “Nu domnilor, dacă nu l-ați oferit doamnei, nu îl pot primi nici eu”
Versetul de azi vorbește și despre a privi la foloasele altora. Eu cred că și a oferi locul tău unei persoane mai în vârstă (sau unei femei) într-un mijloc de transport este un mod prin care putem aplica acest verset. Pentru a putea împlini nevoile altora, trebuie să le vedem.
Benjamin Stan
