Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Așa dar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință. Galateni 6:9-10
Era în luna mai. O duceam pe viitoarea mea soție la serviciu. Rămăsesem ultimii în microbuz. Când să coborâm, vede un portofel și un Nokia 7+ între scaun și fereastră. Le luăm și coborâm înainte să se închidă ușile. Care crezi că ne-a fost primul gând? Să le returnăm.
Dar cum? Să mergem la bancă, mai bine nu; banca deschide abia mâine și el poate că deja le caută. Avea 2 carduri bancare. Pe ele un nume de bărbat. Îl chema Paul. Bani, vreo 300 RON, o nimica; poate erau ultimii bani până la sfârșitul lunii. L-am căutat după nume pe Facebook; i-am scris pe Messenger: nimic! După profil era născut în 1961. Telefonul avea un cod de 4 cifre. Cum să intru pe telefon? Ce cod o avea? Ai ghicit! Am tastat anul nașterii și am intrat! Am sunat din apeluri recente. Mi-a răspuns sora lui. S-a bucurat și a zis că vine într-o oră. Dar nouă ne-o da ceva, ca recunoștință, ne gândeam noi. A venit, i-am dat lucrurile fratelui și ne-a dat un mic semn de apreciere. Iese soția de la serviciu și zice: Mno, ce ți-a dat? Zic, nu știu, hai să vedem! Deschid punga: o sticlă de vin și o cutie cu bomboane. Draga mea, lasă că avem o răsplată, când va veni Isus. Mai apoi, ne-a scris și Paul pe Messenger și ne-a mulțumit. Ce zici? A meritat? Noi așa am învățat de la Isus, iar El ne poartă mereu de grijă. Ocazii apar mereu. Tu cum le folosești azi?
Florian Șerban, instructor exploratori, pastor Conferința Muntenia
