Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic. Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă; apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc, și ard. Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da. Dacă aduceți mult rod, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit; și voi veți fi astfel ucenicii Mei. Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea.
Ioan 15: 5-9
Îndreptățire, sfințire, glorificare. Noi, adventiștii, iubim cuvintele mari. Să recunoaștem, sunt cuvinte glorioase. Să recunoaștem, de asemenea, că nu sunt suficient de mari! Nu pentru conceptele pe care încearcă să le exprime. Îndreptățirea, îndreptarea greșelilor noastre, ștergerea tuturor păcatelor din trecut prin sângele vărsat al lui Isus, se întâmplă într-o clipă; clipa în care ne întoarcem cu pocăință și revendicăm jertfa și lucrarea Lui în favoarea noastră.
Glorificarea se va întâmpla, de asemenea, într-o clipă când vom fi răpiți împreună cu Isus în văzduh și, la fel cum El a creat lucrurile la început, suntem făcuți noi glorioși și nemuritori!
Sfințirea. Aici e problema! Cel mai simplu ar fi să spunem că este ceea ce se întâmplă între cele două. Tot timpul. Când nu ne îndepărtăm de Dumnezeu și nu rătăcim pe cont propriu. Sfințirea este procesul de a învăța să trăim în harul, iubirea și bucuria pe care Dumnezeu le-a acordat gratuit împreună cu Isus și Duhul Sfânt.
Îndreptățirea este reformarea de către Dumnezeu a întregului tău hard disk. Sfințirea este rescrierea sau reprogramarea lui de către Dumnezeu, cu propria Lui perfecțiune, ceea ce înseamnă a învăța să iubești perfect: a iubi pe toată lumea, tot timpul, peste tot, în orice circumstanță. Este o muncă grea! Este și munca Lui, și munca noastră împreună. Și merită tot efortul. Ei bine, trebuie să merite! A meritat viața Fiului lui Dumnezeu.
Duhule care locuiești în mine, fă-mă sfânt! Îți dedic întreaga mea ființă, chiar și părțile despre care încă nu știu nimic, totul Ție. Acum și pentru totdeauna, sunt al Tău. Ajută-mă să învăț să o arăt.
