Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu. Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.
Ioan 14:26, 27
Sunt unii care, în încercarea de a înțelege unitatea lui Dumnezeu, nu înțeleg cum Duhul poate fi o Ființă. Ei cred că poate este o influență, în sensul în care spunem El are un spirit. Este cu siguranță confuz, așa că, atunci când ne punem întrebări despre toate acestea, tot ce trebuie să facem este să ne îndreptăm către cuvintele lui Isus. El părea să creadă că vorbește despre altcineva. Și El ar trebui să știe!
Așa cum Duhul a planat peste creația lui Dumnezeu și peste copiii lui Dumnezeu încă de la începutul primului Cuvânt al creației, tot așa El planează și meditează și acum. El caută încă să aducă în viețile oamenilor roada Duhului, virtuțile și calitățile care vor identifica adevărații urmași ai lui Dumnezeu. Dar odată ce Isus a venit, El a spus că, atunci când va pleca, Duhul va putea veni într-un mod mai deplin și mai puternic ca niciodată (Ioan 16:7). El le-a spus ucenicilor Săi să aștepte această revărsare, iar ei au făcut-o. Aceasta s-a împlinit în mod uimitor în ziua Cincizecimii, acum aproape 2.000 de ani.
De atunci, Duhul a fost mai activ ca niciodată, împărțind daruri, dând putere, înconjurând de mângâiere martirii și conducând spre tot adevărul. Noi, adventiștii, suntem descendenții unor oameni care, acum aproximativ 180 de ani, au descoperit unele adevăruri care fuseseră lăsate deoparte. Ne așteptăm să existe și mai multe înțelegeri mai profunde ale Cuvântului lui Dumnezeu, care a fost aici dintotdeauna. Așadar, ne agățăm de Duhul, ținem ochii deschiși și inspirăm adânc, hrănindu-ne cu Duhul lui Dumnezeu. Și mulțumim.
Sfinte Duh, ține-mă aproape și nu mă lăsa să mă rătăcesc! Ajută-mă să văd ce virtute nouă ai vrea să dezvolți și să cultivi în mine astăzi! Fă-mă bine și oferă-mi pacea Ta!
