Eu nu-L cunoșteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se și oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.”
Ioan 1:33
Imaginați-vă pe Moise sau Isaia pregătindu-se să scrie. Au pene, cerneală și suluri sau poate papirus ori tăblițe de lut. Privesc în depărtare, părând departe de scena obișnuită din jurul lor. Nu-L puteți vedea, dar Duhul este din nou acolo, plutind deasupra lor, aproape ca atunci când a fost creată lumea. El îi ajută să-și amintească, să-și ordoneze gândurile. El le dă idei și le amintește de felul în care L-au văzut pe Dumnezeu călăuzindu-i.
În cazul lui Isaia și al altor profeți, Duhul le dă uneori și viziuni directe, pe care profetul se străduiește apoi să le exprime în cuvinte omenești. Profetul nu este probabil niciodată pe deplin satisfăcut, pentru că îi este greu să exprime lucrurile divine în cuvinte omenești.
Duhul Sfânt continuă să plutească pe măsură ce secolele trec, veghind asupra fiecărui copil al lui Dumnezeu, șoptind pace, convingere sau avertisment, după cum are nevoie fiecare. Unii oameni ascultă și înțeleg parțial. Dar Duhul tânjește după împlinirea timpului, când oamenilor li se va putea vorbi în propriile lor cuvinte de o Persoană care arată exact ca ei. În sfârșit, vine ziua, Duhul plutește deasupra Mariei și Se naște un Copil. Dar mai este încă o lungă așteptare. Pentru Dumnezeu, treizeci de ani sunt ca zece secunde, dar bănuiesc că în acest caz I s-a părut o perioadă lungă chiar și Lui. Apoi Isus S-a dus la Iordan, iar Duhul Sfânt a fost atât de bucuros, încât a apărut vizibil sub forma unui porumbel, plutind deasupra capului lui Isus. Ioan vede acest lucru și relatează: Nu este nicio îndoială: acesta este Fiul lui Dumnezeu!
La fel ca prima creație, și noua creație necesită implicarea tuturor membrilor Trinității, precum și toată puterea și iubirea Lor. Totul depinde de asta!
Duh Sfânt, rămâi cu mine așa cum ai făcut cu Isus! Inspiră-mi mintea și inima așa cum ai făcut cu scriitorii Bibliei!
