Dacă ai încerca să treci cu mâna pe pielea unui rechin dinspre coadă spre nas, te-ai zgâria ca într-o hârtie abrazivă! Pielea lui ascunde mii de „dinți” minusculi. Elefantul poartă și el o armură naturală, o piele atât de groasă încât trece prin spini ascuțiți fără niciun disconfort.
Noi, în schimb, avem o piele fină și subțire, care este de fapt cel mai mare organ al corpului. Aceasta este plină de nenumărați nervi ce transmit rapid creierului orice atingere sau durere, ajutându-ne astfel să reacționăm și să ne ferim imediat de pericolele apărute.
Această sensibilitate minunată trebuie păstrată și sufletește. Dumnezeu nu vrea să avem un „obraz gros”, adică să fim reci și insensibili la sentimentele celor din jur. El ne-a creat cu mare grijă să fim blânzi și empatici, o minune fizică și spirituală descrisă clar în Iov 10:11: „M-ai îmbrăcat cu piele și carne, m-ai țesut cu oase și vene”.
