Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiți și voi.
Ioan 14: 1-3
Incredibil! El a suferit și a murit de bunăvoie. Pentru mine. În locul meu. El este la dreapta Tatălui, slujind. Pentru mine. El Se va întoarce! Pentru mine!
Uneori, viața devine confuză. Ați observat? Uneori, toate aceste 28 de credințe fundamentale, oricât de clar expuse ar fi, încep să pară neclare și greu de înțeles. Uneori, prietenii, îndoielile și argumentele lor par rezonabile, iar lumea pare atât de rea, încât ajungem să ne întrebăm cu teamă: Dacă într-adevăr este doar imaginația noastră? Doamne, dacă nu este adevărat? Dacă Tu nici măcar nu exiști? Dacă noi am inventat totul, în toate aceste secole?
Când vin astfel de momente, mă îndrept spre Ioan 14. Nu sunt cuvintele lui Avraam, ale lui David sau ale lui Daniel. Nu sunt cuvintele unui ucenic sau ale unui apostol. Nici măcar nu sunt cuvintele lui Ioan. Sunt cuvintele lui Isus. Isus Însuși, vorbind cu blândețe unor oameni care se simțeau speriați și anxioși, la fel ca mine și, atenție, când El însuși se simțea speriat. În scurt timp, avea să spună că sufletul Lui era atât de tulburat, încât simțea că ar putea muri (Matei 26:38, Marcu 14:34)!
Și în acel moment întunecat și dificil, Isus a spus: Nu vă temeți. Mă voi întoarce să vă iau. Când mă uit din nou la asta, când îmi imaginez că aud vocea Lui blândă spunând asta, toate temerile se potolesc. Indiferent ce crede cineva sau ce lucruri mă pot descuraja, Isus a promis că Se va întoarce. Și știu că o va face.
Prietene iubit, de obicei nu mi Te imaginez ca fiind Regele puternic și cuceritor care ești cu adevărat. De obicei Te văd așa cum ai venit la noi, doar un Om blând, iubitor și liniștit. Am încredere în Tine. Știu că vei veni după mine. Și atunci, Îl voi vedea pe Rege.
