Numai ia seama asupra ta și veghează cu luare aminte asupra sufletului tău în toate zilele vieții tale, ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii și să-ți iasă din inimă; fă-le cunoscute copiilor tăi și copiilor copiilor tăi!
Deuteronomul 4:9
Astăzi, am realizat cât de binecuvântată sunt pentru că am devenit peste noapte „mămică”. Una dintre cele mai mari dorințe ale mele este să-i învăț pe nepoții mei, în special pe Prince, care locuiește cu mine, lecții importante de viață și valori. Vreau să-i învăț despre dragostea lui Dumnezeu. Vreau să le arăt drumul către picioarele lui Isus. Cu toate acestea, îmi dau seama că, adesea, eu sunt cea care are ceva de învățat – inclusiv lecții grele, dar de aur – de la un nepot de opt ani.
Într-o după-amiază, am ajuns să-l iau de la școală și l-am văzut jucând baschet cu prietenii lui. Când plecam, paznicul l-a întrebat: „Nu îți iei mingea?” La început, a ezitat să o ia, pentru că prietenii lui încă se jucau. L-am îndemnat să o ia, ca să nu se piardă sau să nu fie stricată de alți copii. A făcut asta în acea după-amiază, dar nu și a doua zi. Am aflat că voia să lase mingea la școală pentru ca ceilalți copii să se poată juca și fără el. Părea că nu-l deranjează ca alții să-i folosească mingea.
În dimineața aceasta, am luat un autobuz spre Tamban, orașul nostru natal, pentru weekendul prelungit. Am aflat că locurile noastre rezervate nu erau alăturate. M-am neliniștit la gândul că vom sta separați timp de o oră și jumătate într-un mijloc de transport public. De asemenea, mi s-a părut că spațiul alocat lui era prea strâmt. În timp ce comentam cu îngrijorare, el mi-a spus calm: „Nu e nicio problemă. Încap și pot sta confortabil.”
Acestea sunt doar câteva exemple de ocazii în care am fost smerită și onorată să învăț de la un copil. Ele îmi amintesc de regula de aur. Să învățăm lecții despre dăruire, împărtășire și răbdare! Așa cum a fost sfătuit Israelul de altădată, să ne păzim inimile, vorbele și căile, ca nu cumva să devenim o piedică în drumul spiritual al tinerilor pe care îi îngrijim!
autor: Ebonie Barde Base
