În deșertul din vestul Texasului apar noaptea niște lumini care îi pun pe gânduri pe oameni. Se mișcă, clipesc și dispar fără urmă. Par aproape, dar nu pot fi atinse, iar când încerci să te apropii, se pierd.
Ani la rând, nimeni nu a știut ce sunt. S-au spus povești, s-au făcut presupuneri. În cele din urmă, s-a descoperit că sunt reflexii ale unor lumini îndepărtate, proiectate pe straturi de aer care funcționează ca o oglindă invizibilă și în continuă mișcare.
Nu orice lumină arată drumul. Unele doar par că te conduc. De aceea, e nevoie de o lumină sigură: „o lumină care strălucește într-un loc întunecos…” (2 Petru 1:19). Cuvântul lui Dumnezeu rămâne clar și de încredere, chiar și atunci când în jur totul pare misterios.
