Astfel, dar, ca niște aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, îmbrăcați-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare. Îngăduiți-vă unii pe alții, și dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.
Coloseni 3:12,13
Un lucru e sigur: atunci când oamenii încep să trăiască autentic unii cu alții, vor fi multe motive de scuze și iertări! Două dintre valorile fundamentale care definesc un creștin adevărat sunt îngăduința și iertarea, iar între ele există o diferență subtilă, dar esențială.
Îngăduința înseamnă a suporta. A purta împreună. A îndura cu răbdare ceva ce nu poate fi schimbat acum. Nu e despre a spera că celălalt se va transforma, ci despre a-l primi așa cum este. În contextul acestui pasaj, îngăduința e un exercițiu de răbdare în relații. E recunoașterea faptului că unii oameni au slăbiciuni care nu sunt păcate, ci doar limitări umane. Păcatele cer iertare. Slăbiciunile cer îngăduință.
Poate cunoști o persoană care a fost tratată cu asprime în copilărie și a învățat, fără să vrea, să vorbească tăios. Acum e credincioasă, sinceră, dar uneori cuvintele ei încă dor. Are nevoie de condamnare? Nu. Are nevoie să fie îngăduită.
Sau poate ai un coleg de la biserică ce învață mai lent, are nevoie de timp să înțeleagă o idee biblică. Nu-l judeca. Creștinismul nu schimbă ritmul minții, ci inima. Uneori, Dumnezeu ne pune astfel de oameni în cale ca să ne învețe răbdarea — exact așa cum El e răbdător cu noi.
Și noi avem propriile colțuri întunecate, acele slăbiciuni pe care abia începem să le înțelegem. Poate că, până să le vedem, Dumnezeu deja le folosește ca exercițiu de răbdare pentru alții. E un gând umilitor, dar și frumos: suntem toți, la rândul nostru, lecții vii de har.
Mântuitorule care ne porți pe palmele Tale, Tu ne îngădui zi de zi, cu dragoste și răbdare. Când sunt aproape să-mi pierd cumpătul, amintește-mi cât m-ai suportat Tu pe mine. Dă-mi compasiunea de a-i purta și eu, cu blândețe, pe frații și surorile mele!
