Tuna este unul dintre cei mai rapizi pești din ocean. Poate înota cu mare viteză și se poate scufunda adânc într-un timp foarte scurt. Corpul ei este construit pentru mișcare continuă, iar apa care trece peste branhii îi dă oxigenul de care are nevoie.
Dar dacă tuna se oprește din înot, nu mai poate respira. Pentru ea, mișcarea nu este opțională, ci necesară pentru viață. De aceea, tuna înoată mereu, fără să se gândească la asta. Este ceva natural pentru ea.
Și noi avem nevoie să respirăm permanent pentru a trăi, iar rugăciunea este ca o respirație pentru suflet. „Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat…” (1 Tesaloniceni 5:16-18), spune Biblia.
Când Îl cunoaștem pe Dumnezeu, rugăciunea nu mai este o obligație, ci devine ceva firesc, o legătură vie cu El.
