Harul lui Dumnezeu clar era la lucru când am fost în stare să zâmbesc şi să transmit iubirea lui Dumnezeu pentru ei, scuzându-mă pentru întârziere şi asigurând-o pe Gina că bebeluşul ei este încă în siguranţă. Au acceptat oferta mea pentru naşterea pe 25 decembrie şi ne-am despărţit în condiţii bune.
Suflete scump, dacă treci prin amarul de a fi respins de ai tăi sau de a fi înconjurat de oameni dragi, dar care sunt pierduți, aminteşte-ți că aceasta a fost şi viața lui Isus. Urmează-L prin a-i iubi pe aceştia până la capăt, cu răbdare şi sacrificiu. Crede, iubeşte şi nădăjduieşte! Istoria lor nu s-a încheiat deocamdată!
Să nu uităm faptul că există o mare întâlnire ce urmează să aibă loc nu peste mult timp. Viaţa veşnică şi cetatea lui Dumnezeu sunt înaintea noastră. Îngerii lui Dumnezeu vor fi acolo. Şi Domnul Hristos va fi acolo.
Tertullian spunea: „Cu cât suntem mai loviţi de voi, cu atât suntem mai mulţi; sângele creştinilor este ca o sămânţă.” În realitate, unii copii ai lui Dumnezeu sunt chemaţi să dea mărturie pentru El prin sănătate, alţii prin boală şi alţii chiar prin moartea lor. Să credem că El ştie ce este mai bine pentru noi şi pentru cauza Lui.
Cu 15 ani în urmă, soţul meu îi fusese pastor. Atunci ne-am împrietenit. Acum ea zăcea în pat. La un moment dat, s-a întors spre soţul meu şi l-a întrebat dacă vrea să oficieze înmormântarea ei, iar, pe mine, dacă vreau să cânt la orgă. Ce amintire frumoasă de lăsat în urmă!
Dacă descoperim răcirea relaţiilor noastre, să alergăm la Salvatorul nostru, să ne umple inimile cu dragostea Sa nemărginită şi locul nostru azi şi întotdeauna să fie doar lângă Isus Hristos. Pacea Lui să inunde inimile noastre, ca să putem aduce mângâiere celor în nevoie şi suferinţă!
