Gândindu-mă în urmă la viaţa mea, îmi dau seama că Dumnezeu nu m-a părăsit niciodată. M-a impulsionat, m-a îndrumat şi a aşteptat cu răbdare să aud şi să acţionez întocmai. Şi m-a ajutat să înţeleg ce doreşte El să fac.
Isus a zis că El este Domn chiar şi al Sabatului. Acesta este un semn al puterii Sale creatoare. Aceasta este ceea ce îl face Domn al Sabatului. Sabatul a fost lăsat în cinstea creaţiunii. A zice că Sabatul a fost făcut pentru evrei ar fi acelaşi lucru cu a zice că lumea întreagă a fost făcută pentru evrei! Lumea a fost creată pentru om, şi Sabatul de asemenea a fost creat pentru om.
Angajamentul continuu al sorei mele pentru comunicare şi participare în vieţile membrilor familiei şi prietenilor ei contribuie la prospeţimea experienţei noastre şi susţine integritatea relaţiilor noastre. Noi depindem de ajutorul ei, ca să menţină calitatea şi bogăţia vieţilor noastre împreună.
Noi ne-am făcut vinovaţi de moartea Fiului lui Dumnezeu. În cele din urmă, noi vom fi găsiţi vinovaţi la judecata divină. Dar până atunci, în loc să răzbune sângele Fiului, Tatăl ceresc ne prezintă un afiş mare cât universul, cu următorul mesaj: „Noi te iertăm.”
#Dumnezeumăiartă #iertaredivină
În acea zi, şi eu L-am rugat pe Dumnezeu aşa ca niciodată înainte, iar Dumnezeu mi-a vorbit direct, prin intermediul Cuvântului Său: „Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34). Am înţeles ce îmi spunea Dumnezeu.
Hristos a înviat, şi noi de asemenea, vom învia la viaţă veşnică. Morţii i s-a luat pentru totdeauna boldul. Dimineaţa de aur a învierii se apropie repede. Avem astăzi făgăduinţa învierii, a timpului trezirii, a timpului în care ne vom reuni cu cei dragi ai noştri, pentru a nu ne mai despărţi niciodată.
