Dar când lăsăm la o parte gândurile şi nesiguranţei noastre copilăreşti, ajungând la maturitate, putem încerca să îi înţelegem şi să îi cunoaştem pe alţii, aşa cum noi înşine vrem să fim înţelese. Oglinda noastră devine mai puţin înceţoşată şi începem să ne vedem mai clar propriile persoane, precum şi pe alţii şi pe Dumnezeu.
Toate lucrurile pe care omul le preţuieşte mai mult decât pe Dumnezeu se dovedesc în cele din urmă a fi lipsite de vreo valoare. „Dar în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul cerurilor va ridica o Împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată şi care va dăinui veşnic.”
Prin dispoziţia de a fi vulnerabile, dărâmăm zidurile care împiedică adevărata intimitate, ziduri care transmit că eu sunt cumva mai bună decât tine, mai frumoasă şi poate chiar mai virtuoasă.
Venind pe acest pământ, depinzând în fiecare moment de puterea primită de la Tatăl Său, Isus a păzit fiecare din cele zece porunci, în mod desăvârşit. El ne oferă şi nouă astăzi aceiaşi putere care I-a stat şi Lui la îndemână.
