La fel ca multora dintre noi, lui Miller îi plăcea să studieze Biblia, dar îi lipsea ambiţia de a acţiona. Acesta este păcatul studierii Bibliei. Cu toţii suntem ispitiţi să facem din aceasta un scop, şi nu un mijloc care să ne motiveze la acţiune.
Chiar Isus, cu toată autoritatea morală care venea dintr-o viaţă fără păcat, într-o lume stricată, nu şi-a luat nici măcar un minut să vorbească despre păcatele ascunse ale altei persoane. Dacă El nu a făcut acest lucru, atunci nici eu, ucenicul Lui, nu trebuie să fac aşa ceva.
#spunenubârfei
Moartea Lui face posibil ca noi să rupem lanţurile trecutului, să avem un nou început, să fim iertaţi. Sângele lui Isus ne scapă şi de teamă - teama că vom face ceva ce ne va face să nu fim acceptaţi de El. Teama că noi, atingându-ne cel mai înalt potenţial, nu vom fi niciodată suficient de buni.
Cum ne transformăm gândurile noastre în cele pe care le doreşte Dumnezeu? Un prim pas este să petrecem timp cu Dumnezeu în fiecare dimineaţă, să ascultăm glasul Său venind de pe paginile Bibliei şi să vorbim cu El prin intermediul rugăciunii, după care să colaborăm cu El toată ziua.
Eşecurile adventismului millerit nu au schimbat deloc nici perspectiva istorică a capitolului 2 din Daniel şi nici principiul „o zi egală cu un an”. În Daniel 9 din versiunea Revised Standard, versetul 24, este tradus prin „şaptezeci de săptămâni sau ani”
