A sosit şi ziua în care aveam programată întâlnirea şi, împreună cu liderul meu, am mers la biroul proprietarului la ora stabilită. Paznicul mi-a spus că patronul era plecat. M-am simţit descurajat, dar m-am rugat în taină ca Dumnezeu să conducă lucrurile şi imediat m-am simţit încurajat.
Ucenicii aveau să-şi ducă mai departe lucrarea în Numele lui Hristos. Fiecare cuvânt şi faptă a lor trebuiau să îndrepte atenţia asupra Numelui Său, care are acea putere de viaţă prin care păcătoşii pot fi mântuiţi. Credinţa lor trebuia să se concentreze în Acela care este izvorul îndurării şi al puterii.
Este spre binele nostru să ţinem proaspătă amintirea fiecărui dar de la Dumnezeu. În felul acesta, credinţa este întărită pentru a cere şi a primi mai mult. Este mai mare încurajare pentru noi în cea mai mică binecuvântare pe care o primim de la Dumnezeu decât în toate binecuvântările pe care le putem găsi în credinţa şi experienţa altora.
După cum imnul unui stat evidenţiază idealurile naţiunii, istoria acesteia şi direcţia în care se îndreaptă, şi omul are un cântec al sufletului, ce îi dă puterea de a merge mai departe şi îl motivează. Dacă vrei să ai o viaţă plină de victorii şi sufletul tău să fie liniştit, lasă-L pe Creatorul tău să fie imnul vieţii tale. Lasă-L pe El să fie Cel care dă sens vieţii tale, care te motivează şi te susţine!
Trebuie să fim sârguincioşi şi să perseverăm în lucrul nostru, acela de a propovădui mesajul Evangheliei tuturor oamenilor, deoarece niciodată nu putem şti cum va lucra Dumnezeu la inimile celor la care mergem. Fii stăruitor şi priveşte cum lucrează Dumnezeu!
